Una dintre puterile Europei a obligat Siria să-și distrugă armele chimice și să dezvăluie furnizorii, apoi s-a regăsit pe listă

Potrivit postului, Executivul urmează să confirme în zilele următoare că firme britanice au furnizat materiale și că, potrivit Siriei, acestea au jucat un rol în cadrul programului sirian de înarmare chimică. Autoritățile britanice urmează să spună că la data respectivă nu existau reglementări adecvate, dar că în prezent există reguli și mecanisme de control mai dure.

Gazul sarin a fost utilizat în mai multe atacuri în conflictul sângeros care devastează Siria de trei ani. Potrivit unui raport întocmit de inspectori ONU în domeniul armelor chimice, există „dovezi clare și convingătoare” cu privire la faptul că rachete de tip sol-sol cu încărcături de sarin au fost lansate asupra unor suburbii din estul și vestul capitalei siriene Damasc, în august, și s-au soldat cu sute de morți. Washingtonul și Londra au acuzat Guvernul Bashar al-Assad că se află în spatele acestor atacuri, dar regimul a dat vina pe grupări rebele.

De asemenea, oficiali americani, britanici, francezi și israelieni au declarat că există dovezi potrivit cărora forțele loiale regimului sirian au folosit sarin împotriva rebelilor, dar și unor civili, în mai multe rânduri, în trecut. Atacuri de acest tip au fost denunțate ca încălcarea unei „linii roșii”, determinându-i pe președintele american Barack Obama și premierul britanic David Cameron să analizeze o acțiune militară cu scopul de a pune capăt conflictului.

Marea Britanie a jucat un rol important în obligarea regimului sirian să-și distrugă arsenalul chimic și să dezvăluie inspectorilor țările care i-au furnizat materiale.

Potrivit declarației Siriei la Organizația Internațională pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC), Marea Britanie a fost unicul furnizor de dimetil-fosfat, trimetil-fosfat și hexamină – pe care Siria le-a utilizat în producerea sarinului. Firme britanice au vândut Damascului sute de tone metrice din aceste substanțe chimice pe bază de fosfat, precizează emisiunea Newsnight.

Afirmațiile Siriei au fost verificate, între timp, în cadrul unui audit, dispus de Whitehall, asupra vânzărilor de substanțe chimice de către companii britanice. Acestea au vândut Siriei, în 2003, și ventilatoare electrice, despre care se credea că vor fi utilizate exclusiv în scopuri comerciale, dar care au fost folosite în producerea sarinului.

Potrivit BBC, Londra ar fi suspectat „ceva”, deoarece în 1985 și 1986 a aplicat în grabă unele reguli vizând stoparea vânzării anumitor substanțe chimice către Siria, de teamă că ar putea fi utilizate în producerea de armament.

Foreign Office subliniază în acest document că britanicii nu sunt singurii vinovați de vânzarea unor materiale către sirieni, care au ajuns să fie utilizate în programul de înarmare chimică. În document se arată că „16 țări se află pe lista de furnizori ai programului sirian. Dintre aceștia, șapte – inclusiv Marea Britanie – au furnizat atât substanțe chimice, cât și părți de echipament”.

„Potrivit declarațiilor Siriei, Marea Britanie figurează totodată pe lista furnizorilor unui anumit număr de piese ale unor componente electrice, inclusiv ventilatoare. O licență pentru exportul de ventilatoare a fost emisă în 2003. Acestea au fost deturnate către programul sirian” de înarmare chimică, se arată în document.

Dezvăluirea este cu atât mai stânjenitoare cu cât aceste tranzacții au fost efectuate în 2003, anul în care Irakul a fost invadat, după ce a fost acuzat că deține armament chimic de distrugere în masă, care nu a fost găsit niciodată.

Un expert în armament chimic, profesorul Alastair Hay de la Universitatea din Leeds, a declarat că sarinul „se află în vârful armelor chimice”, subliniind că este „foarte toxic” și că „este necesară o cantitate foarte, foate mică să ucizi pe cineva, poate fi dispersat foarte bine și de aceea o cantitate relativ mică a ucis sute de persoane într-o zonă din Siria”.

„Eu cred că la acea vreme cineva ar fi trebuit să fie mai alert și să spună «de ce facem asta? aceste chimicale au alte întrebuințări, dar pot fi utilizate cu siguranță în cadrul programului de înarmare chimică și nu trebuie să le vindem”, a spus profesorul.